20 de reguli pentru un design plăcut
-
1) Să aveţi o idee
Dacă nu aveţi un mesaj, o poveste, o idee sau o experienţă folositoare, nu e design grafic. Nu contează cât de extraordinar arată, fără un mesaj clar e doar un inveliş gol, chiar dacă arată bine (Dacă o fată sau un băiat arată bine dar nu are nimic înauntru? ). Cam atât de complicat poate să fie această regulă, deci să trecem mai departe.
-
2) Comunică - nu decorează!
Această regulă vorbeşte despre cum să-ţi susţii idea de bază. Aspectul pagini conţine o semnificaţie, indiferent cât de simplă sau abstractă e. Iar dacă aspectul nu e potrivit pentru mesajul care vreţi să o transmiteţi, va sugera publicului că nu ştiţi sau nu doriţi să le transmiteţi ce este într-adevăr semnificativ pentru ei. Este corect şi bine să folosiţi diverse forme şi detalii, efecte frumoase, dar dacă le întroduceţi pur şi simplu fără a lua în considerare semnificaţia lor şi nu acordaţi atenţie dacă susţine sau nu ideea principală, o să aveţi un "kitch", care nu poate fi considerat design.
-
3) Să comunicaţi cu o singură voce vizuală
Este necesar ca toate părţile să comunice între ele, pe aceeaşi limbă. Să vă uitaţi la tot, de la imaginea de ansamblu până la cel mai mic detaliu şi să vă intrebaţi: "Este totul legat într-un mod armonios?" Un design bun presupune ca limbajul vizual al piesei, logica sa internă este rezolvat astfel incât se adresează tuturor părţilor componente, ca ele să se susţină şi să se refere unu la altul reciproc nu doar prin formă sau amplasare ci şi prin concept. Odată ce un element pare a nu mai fi la locul ei, sau nu a fost ales corespunzător, se îndepărtează de restu mesajul devenind mai slab (de exemplu prostiile din headerul blogului meu, deasupra meniului orizontal, însă le rezolv eu când oi avea timp
).
-
4) Folosiţi maxim două – trei tipuri de scris.
Alegeţi fiecare tip de scris pentru un anumit scop. Pentru aceasta trebuie sa definiţi scopul textului respectiv. Probabil veţi afla că textul proiectului respectiv are doar două sau trei scopuri. Deoarece o schimbare a stilului scrisului semnifică o schimbare de înţeles sau funcţie, reţineţi-vă în folosirea mai multor tipuri de scrisuri.
Un singur tip de familie de scris, cu diferite grosimi eventual cu stil italic, ar trebui să fie de ajuns pentru a accentua schimbările menţionate mai sus. Prea multe stiluri diferite pot distrage atenţia, crea confuzie şi chiar obosi cititorul.
-
5) Utilizaţi the one-two punch!
Îndreptaţi atenţia cititorului prima dată asupra unui aspect important, iar apoi spre restul problemelor. Îndată ce aţi capturat cititorul cu o formă semnificativă, o imagine graură, o prelucrare de tip dramatic, sau o culoare preferată, micşoraţi fără ezitare activitatea fiecărui element nesemnificativ intr-un mod logic pentru a ajuta să treacă prin această problemă. Aceasta stabileşte o "ierarhie"-ordinea în care doriţi să priviţi materialul şi este esenţial pentru accesibilitate si uşor de utilizat. Desenaţi obiecte pentru a atrage atenţia publicului, pentru a le oferi informaţiile de care au nevoie şi a le ajuta să-şi amintească mai târziu. Dacă nu există o focalizare clară cu care să începem, deja bătălia e pierdută.
-
6) Selectaţi culori pentru scop
Nu alegeţi doar câteva culori la întâmplare. Trebuie să ştiţi ce culoare va ieşi când le combinaţi şi, mai important, ce ar putea însemna publicului. Culorile suportă o abundenţă de înţelesuri psihologice şi emoţionale, şi acest înţeles poate varia în mod extraordinar între grupuri culturale şi chiar individuale. Culorile afectează ierarhia vizuală, lezibilitatea tipurior, şi modul în care oamenii fac conexiuni între lucruri total diferite, deseori numite color coding, deci alegeţi-l cu înţelepciune. Să nu credeţi niciodată că o anumită culoare, sau o combinaţie de culori, e potrivită pentru un job particular din cauza nici unei condiţii. Albastru pentru serviciile financiare de exemplu, este clişeul de culoare standout ale ultimelor 50 de ani. Alegeţi culorile potrivite, nu cele planificate.
-
7) Dacă puteţi să-l faceţi cu mai puţin, faceţi-l.
Aceasta e o secvenţă dintr-un proverb moştenit din modernism, câteodată numită şi teoria "mai puţin e mai mult". În plus, e lipsit de valoare, oricine poate îndrepta un grup de materiale spre un mesaj stupid pe care să-l susţină. E o lucrare complexă de artă, însă există o diferenţă complexă între "complicat" şi "complex", o situaţie care deseori se întâmplă într-un simplu context. Arta adevărată stă în convergenţa armonică a gândirii şi a creativităţii. Dacă conceptul şi forma sunt într-adevăr admirabile, pot fi privite foarte puţin timp, fără sacrificarea unei experienţe bogate.
Gândiţi-vă, cât de mult gunoiul din vedere face pe cineva care se plimbe în fiecare zi pe stradă să renunţe, şi să se întrebe "n-ar avea mai mult sens ştegerea acestor absurdităţi pentru ceva mai clar, lustruit şi demn de atenţie?" Dacă ideea e clară fără adăugări, introducerea mai multor materiale e numai "gilding the lily" dacă idea nu e aici şi nu e în mod vizual interesant, adăugarea lui e numai încercarea de a face "a silk purse from a sow's ear".
-
8) Spaţiul negativ e magic – Creaţi-l, nu ajunge doar să-l completaţi!
Deseori spaţiul negativ e cunoscut sub denumirea de spaţiu alb(chiar dacă nu există nimic alb împrejur) e mult mai important decît materialul conţinut. În marea majoritate a webului 2.0 şi a designului din 2008, spaţiul acordă atenţie conţinutului, separându-l de substanţa nesemnificativă din jur şi oferă ochiului un loc de refugiu. Spaţiul negativ e doar o formă care trebuie tratată într-o compoziţie ca şi o formă pozitivă, oricare din poze sau litere. Atunci când nu mai aveţi legătură cu aceasta, spaţiul negativ devine inutilizabil şi deconectat de materialul vizual înconjurător. Dacă spaţiul s-a umplut, rezultatul e o prezentare apăsătoare de care nimeni nu şi-ar dori să se ocupe. Lipsa spaţiului negativ copleşeşte şi încurcă cititorii şi probabil va fi oprit.
-
9) Trataţi litera ca pe o imagine, de parcă ar fi la fel de important
Un comentariu trist în ziua de azi în domeniul tipografiei este că marea majoritate eşuează în următoarea consideraţie: fiecare este neimaginabil separat de fotografie în strategia notorie "headline/picture/body-copy" observabile în numeroasele campanii de reclame pe parcursul ultimelor 60 de ani sau imaginile transversale intensiv plănuite, în tipuri de litere rapide, cu presupunerea că dacă aceasta e mare sau e în partea de sus a pozei, este integrată. E timpul de o încercare reală! Modelul e materie vizuală alcătuit din linii, puncte, forme şi texturi care trebuie să fie asociate compoziţional cu orice altceva inclus în design, indiferent cât de diferiţi par a fi.
-
10) Litera e literă doar când e prietenoasă
Faceţi-l lizibil, uşor de citit sau cum doriţi voi să o numiţi. Ar trebui să funcţioneze fără să spunem că tipul care nu poate fi citit nu are scop, dar, din nefericire, permite repetarea. Da, tipografia poate fi expresivă, poate fi manevrată spre interconectări intensive ale elementelor structurale din cadrul limbajului şi poate răsuna de audienţa sa culturală şi raporta acest cântec de succes cultural al epocii. Totuşi trebuie să transmită informaţie! Demult, când tipografia a fost tratată foarte rigid şi totdeauna cu gusturi bune, Beatrice Ward, o type criticiană din Anglia, l-a comparat cu o cupă de cristal – un vas transparent proiectat pentru claritate extremă, nu pentru aspect. Beatrice e posibil că a murit deja şi cupa ei din cristal a fost înlocuită de cana cu jeleu, mai puţin consistentă, însă care permite să vezi ce fel de vin bei. -
11) Fiţi universal! Înţelegeţi că nu e vorba doar de voi!
Vorbind singur este domeniul artiştilor din înaltă societate, fiind universal este domeniul proiectantului. O audienţă foarte mare, nu câţiva oameni care "sunt înştiinţaţi", trebuie să înţeleagă la ce vă referiţi cu toate aceste forme, culori şi imagini alese. Designul grafic aduce o agendă, câteodată o agendă mică, asemenea adunării oamenilor la un film festival şi câteodată o agendă mare, precum ajutarea persoanelor la evadarea dintr-o clădire în ardere. În clipa în care aţi uitat, sau fără ruşine aţi ignorat, acest fapt neînsemnat, primejduiţi aceată claritate al mesajului. E puţin posibil ca cineva să moară ca rezultat, deci hai să punem aceasta ca şi perspectivă. Cel mai rău lucru ce se poate întâmpla e că milioane de oameni vor crede că posterul vostru era într-adevăr cool, cu toate că ei nu-şi vor putea aminti despre ce era, iar clienţii de film festival nu vă vor angaja pentru a vă atinge realizarea de sine pe banii lor. Însă consideraţi că lucraţi într-un sistem de maniere şi cerneala simplă la care nu aţi renunţat nu avea destul contrast într-un mediu plin de fum. Ca şi un rezultat, doisprezece de persoane s-au sufocat încercând să iasă din clădire. -
12) Strângeţi şi separaţi
Ceaţi contrast în densitate şi ritm prin extinderea a câtorva materii mai apropiate şi răspândirea altor materiale. Fiţi regulaţi în legătură cu aceasta. Daţi o pulsaţie spaţiului dintre lucruri facând unele mai rezistente iar altele mai slabe, bineînţeles în afară de cazul în care încercaţi să faceţi ceva neclar, lipsit de viaţă, şi neinteresant. În acest caz, totul ar trebui să fie cam de aceleaşi mărime, greutate, culoare şi distanţă de la absolut orice. Nimic nu distruge o idee bună precum un layout lipsit de strălucire care nu are nici o intensitate. "Fără contrast". Paul Rand odată a zis, "you're dead".
-
13) Lumina difuză şi întuneric ca şi artificiile şi soarele care răsare
Consideraţi o sugestie din lumea fotografiei, fiţi sigur că există o categorie largă de valorii tonale. Faimosul fotograf de peisaje Ansel Adams a susţinut un sistem „nine zone” al valorii tonale, sugerând că fiecare fotograf fără toate „night zone”-urile nu avea destul şi de aceea nu şi-a atins potenţialul. Mai mult, nu răspândiţi traseul tonal peste spatiu. Concentraţi suprafeţele extrem de întunecate sau luminate într-un spaţiu separat, creaţi explozie de luminozitate şi adâncime sub umbrele curente. Acestea contrazic tranziţiile subtile între valorire asociate. Mai presus de toate, faceţi distincţie remarcabilă şi clară între lumină şi întuneric.
-
14) Fiţi decisivi. Faceţi-l cu voinţă sau nu-l faceţi deloc
Faceţi un lucru să apară într-un fel sau altul. Foarte multe procese de a înţelege materiile vizuale se bazează pe abilitatea de a distinge deosebirile între obiecte. Această strategie a fost lăsată în suspensie de supravieţuitorii miliniale prin cunoştinţa că obiectul mare din faţa noastră e o rocă imensă şi nu un animal de pradă. Acordaţi încredere materialelor vizuale, şi aduceţi decizii clare asupra mărimii lor, aranjarea lor, distanţa faţă de alte materiale, şi aşa mai departe. Capacitatea de a decide face mult mai posibil ca un cititor să creada că mesajul înseamnă ceea ce spune, slăbiciunile sau instabilitatea în compoziţie pornesc tot felul de gânduri necurate în cititor, chiar dacă el sau ea e în mod intelectual neatent la sursa, ceva pare a fi nerezolvat, sau nu chiar potrivit. Deodată, cititorul încearcă să priceapă care e ideea neacordând atenţie mesajului însuşi. Şi tocmai aceasta e ce noi nu putem avea. -
15) Măsuraţi cu ochiul: designul e visual
Faceţi un lucru să arate în felul în care e pretins să arate. Ochii sunt ciudaţi, sunt adesea păcăliţi de stimularitatea vizuală, de bine cunoscuta iluzia optică. Straniu, iluzia optică dă socoteală la 90% din logica vizuală al compoziţiei.
Liniile orizontale, de exemplu, apar la pierdere de timp şi trebuie să fie corectate prin apariţia lor ascendentă de sus în jos. Formele circulare întotdeuna par mai mici decât pătratele care au matematic acelaşi înălţime, deci trebuie simulate puţin mai mari decât pătratele, ca să pară de aceeaşi mărime. Decideţi în favoarea publicului. Sunt aceste două elemente de aceeaşi mărime sau nu? Atinge sau nu forma marginea formatului? Sunt sau nu dublu aliniate? Dacă intenţionaţi să aliniaţi un element cu un alt element , faceţi cu privirea, nu măsuraţi. Dacă cititorul percepe aceste două elemente ca fiind aliniaţi, vom presupune că acţionează regrupate, dacă aliniaţi două elemente prin măsurare şi nu arată precum ar trebui, nu contează dacă intr-adevăr sunt aliniaţi. Cititorul va observa două elemente care arată de parcă ar fi aliniate şi va aminti că un designer bleg a uitat să se asigure de ceea ce el s-a asigurat.
-
16) Creaţi imagini, nu curăţaţi
Faceţi ce e necesar, şi faceţi-l cât se poate de bine sau plătiţi pe cineva care să facă în locul vostru. Nimic nu e mai banal sau lipsit de inţeles decât de exemplu o cantitate de fotografie folosit în mod obişnuit care apare peste tot. Încercaţi să nu vă bazaţi pe ceea ce există deja, chiar dacă aceasta poate fi mai ieftin sau mai uşor de implementat. De multe ori o soluţie mai simplă şi mai semnificativă e mai mult decât o pereche de puncte şi linii, sau o măzgăleală personalizată de parcă nici nu ar fi lucios, lustruit, şi full color (şi e mai puţin semnificativ pentru proiectul vostru pentru că a apărut săptămâna trecută într-un ziar de mall shopping, un afişier pentru maşini folosite, sau pachete de mărire a produselor pentru bărbaţi) – poate fi mult mai atrăgător publicului. În plus, puteţi spune, într-adevăr cu mândrie, că l-aţi făcut în întregime singuri.
-
17) Ignoraţi moda. Serios!
Garantat, poate fi o regulă înşelătoare pentru că sarcina voastră este comunicarea cu cititorii. Aceşti oameni în prezent au gusturi şi aşteptări particulare asupra cum doresc ei să arate mijloacele lor de comunicare. Alţi proiectanţi din jurul vostru acordă atenţie semnificativă pentru că aşa munca lor este cool şi pe partea cititorilor. Uită de aceasta. Priveşte în felul următor: dacă schiţezi proiectul şi îl denumeşti în afară de inţeles, nu aşteptările publicului despre ideea stilistică curentă, ci mai multe lucruri utile vor reieşi din acestea. În primul rând, e probabil să însemne mai mult pentru public şi să fie mult mai util, deci nu se va sfârşi ......... aşa de repede, poluând ecosistema. În al doilea rând, aceasta poate avea capacitatea de a se califica pentru cărţile de istorie. Nimeni nu se uită la Pantheon, proiectat aproape acum două milioane de ani, de exemplu, şi spune "Ewwww, that's like so first Century."
-
18 ) Mişcaţi-l! Static egal stupid
Oamenii presupun chestii suspecte despre materialele vizuale bidimensionale, şi aceata e neinteresant şi lipsit de viată! Iată de ce pictorii şi designerii lucrează ca câinii, mii de ani pentru a creea iluziunea de mişcare tridimensională pe o suprafaţă plată pentru a conduce privitorii spre senzaţia de mişcare! Dacă o suprafaţă e în mod clar flat şi nu oferă senzaţia de mişcare şi interacţiune spaţială, o stare care e relativ uşor de obţinut, privitorii probabil nu vor fi destul de interesaţi în a pierde vremea şi a vedea care este mesajul. Compoziţiile statice spuneau, "M-ai descifrat...deci du-te, nu e nimic de văzut aici!" -
19) Inspiraţi-vă din trecut, dar nu repetaţi
Modelul trecutului avea timpul lui. E important şi inspiratoare pentru un proiectant să urmărească schimbarea strategiilor şi esteticilor şi a înţelege cum propriei sale lucrări se potriveşte cu gândirea şi practica continuă. Poate fi chiar important realizarea că undeva în trecut un alt proiectant s-a întâlnit cu aceeaşi problemă ... şi l-a rezolvat. Reproducerea servilă a unui anumit stil doar petru că aceasta e intr-adevăr cool, sau mai rău, pentru că clienţii consideră că invitaţia lor la "Circus Party" ar trebui să arate ca şi un afiş tipărit în lemn din 1846, e chiar inacceptabil. Învaţă din munca altora, însă fă-ţi propria lucrare.
-
20) Simetria e dezamăgirea finală
E adevărat că simetria există în natură, chiar şi uitându-ne la propriul nostru corp, dar aceasta nu înseamnă că e o strategie bună pentru proiectare. Aranjamentele vizuale simetrice sunt în mod general statice şi oferă puţină mişcare (vedeţi regula #18). Mai rău, aranjementele simetrice fac dificilă integrarea asimetrică ale imaginilor materialelor şi limitează flexibilitatea designerului în a ţine pasul şi a trata substanţe care nu se chiar potrivesc simetriei şi pe care designerul le face încet şi lasă formatul să facă restul. Formatul are o axă centrală, pe care nimeni nu poate să o vadă în mod clar. De ce permiteţi formatului să vă spună ce este de făcut? Voi spuneţi formatului who's boss!